Muntele a reprezentat, reprezintă şi va reprezenta un punct de atracţie pentru mulţi oameni fie ei copii, tineri, adulţi sau bătrâni. Mulţi preferă să-l admire temându-se de „măreţia” lui, iar alţii aleg să-l „guste”. Este greu de spus cum este mai bine, dar cert este că muntele are nenumărate splendori pe care le dezvăluie călătorului doar atunci când acesta alege să le cunoască mai bine. Se naşte astfel o comuniune munte – drumeţ, natură – om. Muntele îţi redă acea libertate de care avem nevoie pentru a ne elibera de stress-ul cotidian, te face să te simţi mai puternic, capabil să te ridici spre acel „absolut” care se află la capăt, adică în vârful cel mai înalt care nici nu se zăreşte uneori deoarece este învăluit de nori părând a coborî din cer. Versurile unui cântec fredonat de oamenii de munte afirmă:

„Liber sunt aici

În munţii aceştia veşnici

Liber voi fi mereu

Căci munte sunt în sufletul meu!”

    Dar muntele prezintă şi anumite pericole fapt demonstrat şi de numeroase accidente petrecute. O drumeţie pe munte cere din partea celor care o întreprind şi anumite cunoştinţe de prim-ajutor, meteorologie, zonă, orientare turistică. Din păcate sunt destul de mulţi cei care nu le au.

    Exercitând această atracţie asupra oamenilor, muntele este şi un loc unde aceştia se întâlnesc. Focul de tabără, cântecele de chitară sunt prilejuri de stabilire a unor relaţii între indivizi şi uneori chiar a unor prietenii.

    Cine a cunoscut frumuseţile munţilor se va întoarce la ei mereu şi mereu pentru a vedea şi altceva sau pur şi simplu pentru a se întâlni cu această nouă pasiune. Da, afirm bine pasiune deoarece mulţi dintre cei care au străbătut cărările munţilor consideră că aceasta este o altă iubire. Acesta este cazul şi membrilor organizaţiei ECO - ALPIN SPORT CLUB CARAIMAN CÂMPINA. Cele mai multe weekend-uri, vacanţe reprezintă o întâlnire cu EL, muntele – prietenul cel drag. Muntele este un prieten, tăcut e adevărat, dar fidel pentru noi, este martorul clipelor fericite petrecute cu ceilalţi iubitori de munte, dar şi al frământărilor noastre atunci când mergem la el pentru a ne elibera, pentru a uita de probleme. Acolo ne simţim liberi.

•SCURT ISTORIC

    În anul 1983 lua finţă în cadrul A. S. Petrolul Câmpina Cercul Turistic Alpin Caraiman Câmpina care îşi propunea să ofere membrilor săi o alternativă de petrecere a timpului liber constând în drumeţii montane. Pentru ca această activitate să se desfăşoare în bune condiţii a fost nevoie şi de o instruire în domenii aflate în stânsă legătură cu turismul montan: orientare în teren necunoscut, prim-ajutor, meteorologie- previzionosm, supravieţuire, alpinism etc. În paralel cercul a început să participe la competiţii de turism montan, orientare sportivă şi deltaplanism, turismul montan constituind principala activitate.

    Începând cu anul 1990 în cadrul cercului au început să se desfăşoare cursuri de iniţiere în sporturi ca: alpinism, speologie, orientare sportivă şi cursuri de instruire în domenii ca: ecologie, prim ajutor, orientare cu harta şi busoşa, meteorologie – previzionism, iar participarea la concursuri ce vizau aceste domenii s-a intensificat. Între timp s-a schimbat și numele în Grup Turistic Alpin Caraiman Campina.

    În anul 1993 grupul a dobândit personalitate juridică sub denumirea de Eco Alpin Sport Club Caraiman Câmpina, activităţile de bază fiind cursurile de instruire şi iniţiere, participarea la concursurile de turism montan şi la acţiunile de igienizare a unor zone montane.

    Din 1993 şi până în prezent E.A.S.C. Caraiman Câmpina a participat la peste 200 de concursuri de turism montan din care a câştigat cca 150.

    Organizaţia noastră realizează educaţie nonformală prin activităţile pe care le desfăşoară si anume: expoziţii (tinerii învaţă cum să realizeze corect o fotografie, caricatură, afiş ecologic) , programe cultural-artistice, activităţi sportive (orientare în teren necunoscut, alpinism) , probe teoretice (se dobandesc cunoştinţe despre prim-ajutor în caz de accidente, despre floră şi faună, despre meteorologie, despre zona de concurs, despre alpinism). Astfel oferta educaţională nonformală pentru tineret este dezvoltată şi diversificată.

    Dar o formă de educaţie este şi educaţia ecologică.

    Educaţia ecologică se impune tot mai mult ca o componentă organică a educaţiei generale, a formării personalităţii. Acest demers este determinat de evoluţia civilizaţiei contemporane care concomitent cu crearea de bunuri, valori spirituale, servicii, tehnologii benefice pentru existenţa oamenilor provoacă în mod alarmant fenomene grave de poluare fizică şi psihologică care afectează viaţa în general.

Obiectivele educaţiei ecologice:

a) Dobândirea de cunoştinţe ecologice şi formarea unei gândiri ecologice dinamice şi creative care să contribuie la înţelegerea pericolului fenomenelor poluante şi a necesităţii luării măsurilor eficiente de prevenire şi înlăturare a poluării, de ameliorare ecologică a mediului ambiant.
b) Formarea de convingeri şi sentimente ecologice, obiectivate în simţiri şi trăiri superioare care să determine oamenii să-şi folosească toate forţele lor pentru prevenirea şi înlăturarea poluării.
c) Formarea de priceperi, deprinderi şi obişnuinţe ecologice care să-l ajute pe om să contribuie efective, practic la prevenirea şi înlăturarea poluării.

• Home
• Stiri
• Membri
• Intra in cont
• Am uitat parola